Interferente.

         Telefonul suna. Hm ciudat, era 1 a.m . Clar era ceva important. Raspund. Glasul tau imi inunda tacerea. Si totusi era un glas disperat. Stiam ca ceva nu e in regula. Mi’ai soptit “ adio” si apoi ai inchis. Speram sa fie un vis! Speram sa fii somnambul! Speram ca a doua zii sa nu stiu nimic din cele intamplate.  Accea noapte a fost una din acele nopti coplesitoare. Mii de ganduri imi fulgerau mintea. Te cautam dar in zadar. Tipic.

        Dimineata. Soarele imi invada spatiu deja. Hotarasem ca in ziua accea sa pastrez tacerea…poate si intunericul. Nu ma simteam ok. Tu nu raspundeai. Nu existau semne de o intoarcere.Si asa a fost nu te’ai mai intors. A fost greu. Prea brusc pt mine. Confuza.DA, eram confuza! Am preferat sa ma mint ca te vei intoarce. Dar nu,  nu a fost asa.