
Si te-am
iubit, si te iubesc, si te voi iubi…Da, e greu, iar peretilor le e
mila de capul meu, deja mi se par mai moi ca o perna. Dramatic, nu, nu e dramatic. E doar trist, e temporar. Dar trece. Sau nu, daca vreau trece. Nu vreau
sa treaca. Cuvintele… ce rost au, dor , pleaca, dar nu se uita. Stii ce? Nu
vreau sa te pierd, ai mai auzit-o. Te vreau doar pentru mine, si merita sa lupt
pentru tine. Te-am lasat sa imi arunci cu vorbe in fata, te-am crezut, te-am
respectat, TE-AM IUBIT. Mai iubit si tu… poate. Capul spune ca nu, inima ca da.
Pe cine sa cred?! Au intervenit multe
puncte intre noi, le-am transformat in virgule si am mers mai departe, dar
acum…desi e tarziu, vreau sa pun punct si virgula. Poate ea te iubeste, si eu
te iubesc, nu stiu cat ti-a aratat ea, nu stiu cat am dovedit eu. Dar nici tu
nu ai facut mai multe…Dar acum nu vreau sa arunc cu noroi in tine, nu are rost.
Oricum nu te voi uita si sper ca nici
tu. Ma doare, acum nu stiu ce e mai bine, cu tine, fara tine. Cert e ca acum,
am nevoie de tine. Te iubesc si imi pare rau. PUNCT